Gândul de dimineaţă – 15 octombrie 2016

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

( Efeseni 6:11)

Armura – îmbrăcăminte protectoare care apără purtătorul împotriva armelor ofensive şi proiectilelor. Prin extensie, armura este şi un echipament de protecţie pentru animale, vehicule etc.

Războinicii preistorici foloseau apărători din piele şi coifuri. În sec. al XI-lea î.Hr., războinicii chinezi utilizau pielea de rinocer, iar în sec. al V-lea î.Hr., infanteria greacă purta o platoşă groasă (armură care acoperea corpul de la gât până la talie), formată din mai multe straturi de metal şi pânză. Cămăşile de zale au fost purtate în întreg Imperiul Roman şi până în sec. al XIV-lea zalele au fost principalul tip de armură în Europa de Vest.

Grecii şi romanii din Antichitate foloseau o armură formată din plăci rigide de metal, care a reapărut în Europa în sec. al XIII-lea şi a fost utilizată până în sec. al XVII-lea, când apariţia armelor de foc i-a dovedit inutilitatea. Deşi armura a dispărut treptat, coiful a reapărut în Primul Război Mondial şi a devenit o piesă de echipament standard.

Armura corporală modernă (vesta antiglonţ) acoperă pieptul, umerii şi zona ventrală; este un accesoriu flexibil întărit cu plăci de oţel, fibră de sticlă, carbură de bor sau straturi succesive de ţesătură de nailon, de tip kevlar.

Enciclopedia Universală Britannica