Gândul de dimineaţă – 7 august 2016

Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!

( Psalmi 71:3 )

Povesteşte Sir Edmund Hillary:

„Chiar din dimineaţa zilei de 29 mai 1953, atunci când Tenzing Norgay şi cu mine am devenit primii alpinişti care au păşit pe vârful muntelui Everest, am fost considerat un erou al aventurii. Adevărul este că sunt doar un neozeelandez simplu, căruia viaţa i-a pus în faţă numeroase încercări. De fapt, uitându-mă în urmă, după mai bine de 50 de ani, atingerea vârfului Everestului pare, din multe puncte de vedere, mai puţin importantă decât alţi paşi pe care i-am făcut în acest timp – paşi meniţi să îmbunătăţească vieţile prietenilor mei, şerpaşii din Nepal, şi să protejeze cultura şi frumuseţea Himalayei.

Nu că n-aş fi fost încântat să ajung pe acoperişul lumii. (…) În anii care au urmat după ascensiunea noastră, m-am întors de multe ori în regiunea Everestului împreună cu prieteni alpinişti şi am pus bazele unei strânse prietenii cu şerpaşii, petrecând mult timp la ei acasă, împreună cu familiile lor. Am admirat curajul şi tăria acestor oameni, însă mi-am dat seama rapid cât de multe lucruri le lipseau, cum ar fi şcolile sau asistenţa medicală, lucruri pe care la noi, în Noua Zeelandă, le consideram normale. Am crescut cu ideea că trebuie să-i ajuţi pe cei care o duc mai greu decât tine. Pe lângă asta, chiar mi-a plăcut această muncă.”

În 1963, în timp ce construiau o şcoală, Hillary şi tovarăşii săi au vaccinat sute de şerpaşi împotriva variolei, care făcea ravagii în satele nepaleze. De-a lungul anilor, el a ajutat la construirea unor spitale, aducţiuni, poduri şi şcoli.

National Geographic