Gândul de dimineaţă – 27 iunie 2016

Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.

( Isaia 15:13 )

După fiecare bombardament, ei sunt acolo să scoată supraviețuitori de sub blocurile de ciment sub care au rămas prinşi. Sunt un grup de voluntari din Siria, peste 2200, majoritatea bărbați, dar şi femei, care îşi spun „căştile albe”, după culoarea căştilor de protecție pe care le poartă.

Voluntarii nu sunt înarmați şi nu primesc niciun fel de compensație pentru ceea ce fac, dar supraviețuiesc cu donații modeste din SUA, Marea Britanie şi de la persoane particulare. Salvează pe oricine pot, fie că sunt civili, fie că sunt soldați din armata lui Assad. Până acum, 80 dintre ei şi-au pierdut viața, după ce avioanele s-au întors pentru un al doilea bombardament, o procedură oarecum standard. Aşadar, voluntarii îşi riscă viața de fiecare dată când intervin.

Conform unui reportaj New York Times, această grupare s-a format în anul 2013, iar de atunci ar fi salvat peste 12.500 de vieți, după numărătoarea proprie. Pare o cifră foarte mare, însă trebuie ținut cont că în unele zile şi în anumite zone, cum este oraşul Alep, pot avea loc şi 50 de bombardamente pe zi. Femeile sunt lăsate să facă parte din grupare doar în virtutea îngrijorării bărbaților că atunci când fac săpături ar putea da peste femei care să nu fie îmbrăcate.

Unul dintre liderii grupării, Farouq al-Habib, a început să militeze pentru mişcare încă din 2011, de la protestele paşnice, crezând că regimul lui Assad va fi înlăturat în câteva luni. Fost bancher, cu un doctorat în finanțe, Habib a ajuns în închisoare în 2012. Prietenii lui au mituit autoritățile pentru a limita torturile la care îl supuneau şi apoi pentru a-l elibera, însă a rămas marcat de deținuții care mureau pe capete din cauza torturii.

Semnele Timpului