Gândul de dimineaţă – 15 iunie 2016

Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr.»

( Isaia 65:19-20 )

Victor Eftimiu împlinea 70 de ani. Academia Română şi Uniunea Scriitorilor au oferit un banchet în onoarea sărbătoritului. S-au ținut toasturi; vorbitorii au fost foarte generoşi cu anii urați sărbătoritului. Venindu-i rândul să răspundă, acesta a ridicat zâmbitor paharul şi a găsit de rostit un lucru care să taie cheful comesenilor.

A mulțumit pentru urări, mărturisind că, venite de la confrații lui de breaslă, îl mişcă în mod deosebit, nefiind obişnuit cu ele. Cât priveşte vârsta matusalemică la care îi doresc să ajungă, îl face să-şi amintească ce a spus Toscanini într-o împrejurare asemănătoare: când urma să împlinească 50 de ani, membrii orchestrei lui au comandat un ceas special pentru el. Era lucrat astfel încât să meargă fără oprire o jumătate de secol. La banchetul de sărbătorire i l-au oferit în dar, cu urarea ca să-l întoarcă sănătos atunci când va fi nevoie. Toscanini a mulțumit şi, băgând ceasul de aur în buzunar, le-a spus:

„Urarea voastră, dragii mei, îmi încălzeşte inima, dar mă umple şi de melancolie, la gândul că atunci când voi întoarce eu arcul frumosului vostru dar, voi nu veți mai fi pe lume…” Istorii regăsite