Gândul de dimineaţă – 8 iunie 2016

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

( Exod 20:17 )

O cioară trăia în pădure şi era mulţumită de viaţa sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă. „Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara, „şi eu sunt atât de neagră. Ea trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.” Când a auzit lebăda ce credea cioara despre ea, a răspuns cu tristeţe: „De fapt, simţeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată.”

Apoi cioara s-a întâlnit cu papagalul. Acesta i-a explicat: „Am trăit o viaţă foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”

Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică şi a observat că mulţi oameni s-au adunat ca să îl vadă. Cioara s-a apropiat de păun şi i-a spus: „Eşti atât de frumos încât zeci de oameni vin zilnic să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că eşti cea mai fericită pasăre de pe planetă.”

Păunul i-a răspuns: „Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă şi fericită pasăre de pe Pământ, însă din cauza frumuseţii mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenţie grădina şi am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cuşcă. Aşa că zilele trecute m-am gândit că dacă aş fi o cioară, aş putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”