Gândul de dimineaţă – 23 mai 2016

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece.

( Cantarea Cantarilor 8:7 )

Impermeabilitatea are o legătură specială cu hidrofobia. Imediat cum începe o ploaie, căutăm umbrela, iar dacă nu avem, ştim cu toţii ce se va întâmpla cu paltoanele şi pălăriile noastre din stofă moale. Hidrofobia sau teama patologică de apă este o temă foarte puţin abordată, deşi se estimează că o persoană din zece este atinsă de această fobie.

Spre exemplu, frunza de lotus este cunoscută ca fiind superhidrofobă, ceea ce înseamnă că, în loc să se ude, picăturile de apă sunt respinse de suprafaţa acesteia. Când ploaia cade pe frunze, apa spală toate elementele nocive, murdăria şi resturile, fără a lăsa o urmă de umiditate, maximizând prin asta expunerea frunzei la lumina soarelui.

Avem exemple nu doar de plante care au stăpânit tehnologia de impermeabilizare. Există şi fluturi care folosesc superhidrofobia pe aripi, astfel încât aceştia cheltuie, literalmente, zero procente energie pentru a-şi curăţa aripile.

Sau un alt exemplu – Gerridae – aceste insecte pot merge pe apă, corpurile lor resping apa atât de eficient încât, chiar şi atunci când este lovit de o picătură de ploaie mai mare decât dimensiunea corpului său, este complet imun la umezire. Oamenii de ştiinţă sunt în căutarea modului de a reproduce exemplele din natură în tehnologie, astfel încât să se poată crea haine, vopsele şi clădiri care vor sta uscate la contactul cu apa.