Gândul de dimineaţă – 7 martie 2016

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare.

 ( Proverbe 28:13 )

O doamnă din Indiana a fost foarte surprinsă să găsească într-o zi, în cutia poștală, o scrisoare de la un necunoscut. În plic erau un dolar și un bilețel în care expeditorul îi mărturisea, că la vârsta de 13 ani furase un pepene de la tatăl ei. Pentru că acesta murise între timp, s-a hotărât să-i trimită banii fiicei acestuia. „Sunt pe calea spre cer”, scria bărbatul, „dar m-am împiedicat de acel pepene. A crescut atât de mare de atunci încoace, încât nu mai pot trece de el. Vă rog să mă iertați și să uitați!”

Acest ceva, numit „conștiință”, este ciudat, nu-i așa? Nimeni nu a văzut o conștiință; este greu de explicat ce este de fapt și cum funcționează. Un bătrân indian, întrebat ce este conștiința, spunea că este „ceva cu trei colțuri ascuțite, care mă înțeapă ori de câte ori mă îndepărtez de calea cea dreaptă.” Fiecare dintre noi avem una și trebuie să fim recunoscători pentru că o avem.