Gândul de dimineaţă – 2 martie 2016

Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura.

 ( Proverbe 17:28 )

Membrul unui consiliu de conducere al unei școli s-a hotărât să viziteze școala la administrarea căreia contribuia și el. Intrând într-o clasă, a nimerit la o oră de gramatică. La tablă era un băiat care părea să aibă probleme cu semnele de punctuație. Profesorul îl certa pentru că nu știa să le pună corect în frază. Dar vizitatorul încercă să-l încurajeze pe băiat:

– Nu te descuraja, fiule, spuse el. Virgulele acelea nu au cine știe ce mare importanță.

Atunci profesorul îl rugă pe băiat să scrie pe tablă următoarea frază:

„Președintele consiliului de conducere zice: profesorul este un prost.”

– Și acum, băiete, adaugă profesorul, șterge, te rog, cele două puncte și pune o virgulă după cuvântul „conducere” și una după „profesor”.

Fraza suna acum așa: „Președintele consiliului de conducere, zice profesorul, este un prost.”

Membrul consiliului pricepu atunci importanța unor mici virgule.