Gândul de dimineaţă – 22 februarie 2016

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

 ( Proverbe 3:3 )

Unii cred că este un semn de slăbiciune să dai dovadă de bunătate, dar aceasta este de fapt un semn de măreţie. Puţini oameni au avut parte de mai multe necazuri și confuzie ca Abraham Lincoln și totuși puţini au fost și sunt mai înţelegători și mai amabili decât el.

Într-o zi, Abraham Lincoln era foarte ocupat la Casa Albă. Stătea de vorbă cu un soldat, care îi adusese vești importante de pe frontul de luptă. Deodată, se auzi o bătaie în ușă. Fiind foarte absorbit de problemele abordate, Lincoln nu dădu atenţie acelui ciocănit și continuă discuţia. După un timp, se auzi vocea unui băiat:

– Sunt eu, Tad! Tată, te rog descuie ușa!

Lincoln se grăbi să deschidă și pe ușă intră micuţul și neastâmpăratul Tad, în pijama, gata de culcare. Tatăl îl luă pe micuţ la masă și, ţinându-i mânuţa în mâna lui mare, începu să ciocănească în masă cu degetele, în timp ce îi explica lui Tad:

– Ai uitat care era semnalul tău, nu-i așa? Când vrei să intri, uite cum trebuie să-mi „telegrafiezi”: trei bătăi rapide, urmate de două mai rare.

Tad își învăţă repede lecţia și, primind o sărutare de noapte bună, plecă la culcare. Cu toate ororile războiului care îi sfâșiau inima, Lincoln nu era niciodată prea ocupat pentru a se purta cu bunătate și dragoste faţă de băieţelul său.

solascriptura.ro