Gândul de dimineaţă – 14 februarie 2016

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

 ( Efeseni 1:7 )

Era doar un adolescent când a înțeles ce înseamnă empatia și generozitatea.

James Harrison, un australian de 78 de ani, avea 14 ani când a trăit una dintre cele mai traumatizante experiențe din viață: i-a fost extirpat un plămân, operație în cadrul căreia a avut nevoie de 13 litri de sânge. Marcat de faptul că parte din reușita operației s-a datorat donatorilor anonimi, a hotărât să devină el însuși donator de sânge.

Cunoscut drept „omul cu brațul de aur”, a donat sânge aproape în fiecare săptămână timp de 60 de ani. La scurt timp după ce a devenit donator, medicii l-au solicitat pentru a colabora la dezvoltarea unui vaccin împotriva bolii hemolitice a nou-născuților ( vaccin numit Anti-D ), dat fiind faptul că el este unul dintre cei 50 de australieni al căror sânge conține anticorpii capabili să lupte împotriva acestei boli.

Deși este obișnuit să facă acest lucru, prin care a salvat mai bine de 2 milioane de bebeluși – potrivit serviciului Crucii Roșii Australiene – , nu este deloc ușor pentru el; nu suportă durerea și nici să vadă acul sau sângele. Cu toate acestea, nu lipsește niciodată de la „întâlnirea” din cabinetul medical, conștient de nevoile care există, fie pentru cazurile nou-născuților, fie pentru altele.

Harrison este considerat erou național și a primit numeroase premii. Problema este că, peste 2 ani, nu va mai putea dona sânge și cineva va trebui să-i ia locul, în același fel dezinteresat și altruist.

Medicii nu au înțeles nici până la ora actuală de ce Harrison are acest tip de sânge „ciudat”, rar întâlnit. Pentru ei, o posibilă explicație poate fi transfuzia pe care a primit-o în cadrul operației de la 14 ani; pentru cei salvați, un fericit „așa a fost să fie”, prin care mărinimia s-a împletit perfect cu sacrificiul pentru a întâmpina nevoia. Pentru toți, o viață salvată transformată într-una salvatoare.

Semnele Timpului

solascriptura.ro