Gândul de dimineaţă – 10 ianuarie 2016

Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.

( Psalmul 51:6-7)

Se povestește că a fost odată un industriaș bogat, care, ajuns în vârful elitei din acea vreme, nu-și mai făcea timp de cele spirituale, de suflet. Ba mai mult, în ultima vreme, nici nu prea mai credea în Dumnezeu. Afacerile îi mergeau foarte bine și mica fabrică de săpun din urmă cu câțiva ani, devenise o mare uzină, care vindea în toată țara, iar el, din micul afacerist îndrăzneţ, în câțiva ani, ajunsese un milionar prosper.

Într-o zi, omul trece din întâmplare pe lângă duhovnicul localității. Vrând să intre în discuție pe teme religioase, îl abordează pe acesta cu o întrebare:

– Părinte, nu crezi că religia este o treabă cam demodată? Se cam predică degeaba de 2000 de ani despre Isus, despre Dumnezeu, și, totuși, lumea este plină de oameni răi, de hoți, de tâlhari, de criminali și de violatori.

Uitându-se spre colțul străzii, unde era un cerșetor îmbrăcat în zdrențe care cerea milă, duhovnicul răspunse:

– Faci de mulți ani săpun în orașul acesta și azi ai ajuns chiar să umpli țara cu produsele tale, dar, cu toate acestea până și la poarta fabricii pe care o conduci găsești oameni plini de murdărie.

– Da, părinte, oamenii aceștia sunt murdari pentru că nu folosesc săpunul. El își face efectul doar atunci când este folosit.

– La fel este și cu Isus, spuse duhovnicul, văzându-și mai departe de drum.

solascriptura.ro